Era o zii linistita de toamna, sau o seara agitata de vara. Nu-mi pot aminti cu certitudine, dar totusi retin un lucru important.
Aveam inca 7 ani atunci cand s-a intamplat totul. Stateam intinsa pe micul covoras roscat desenand pe o foaie de hartie. Eram plictisita si singura.
Priveam nerabtatoare la ceas, gandindu-ma, oare cat va mai dura, pana cand, va ajunge mama acasa. Plecase de mult timp, si nu se intorsese, astfel, gandul meu de copil parasise tainele jocului in favoarea ei.
Asteptam, dar parca asteptarea devenea apasatoare. Privem pe fereastra dar nu vedeam nimic. Doar aceasi strada, pustie...
Dar oare unde era? Nicaieri...
Am asteptat.... dar timpul trecea prea incet... Pana cand... Usa se deschise cu putere, iar ea a intrat rapid in casa. Plangea... Lacrimi amare pe care nu le vazusem de mult timp.
M-am apropiat de ea, nesigura. M-a luat in brate suspinand.
"-Totul o sa fie bine, da?" m-a intrebat ea printre lacrimi.
"-Da...." am ingaimat eu.
Stiam ce se intamplase. Dar nu vroiam a ma gandii... Persoana la care tineam cel mai mult era internata in spital. Era tatal meu, la care ma gandesc si azi.
Dar timpul a trecut, iar el, si-a revenit complet. Totusi trecutul s-a facut auzit azi... Nu sunt mandra s-o spun, dar, imi era dor de acele clipe pierdu-te in spital.
Nu e la fel de grav.... nu inca ...
P.S. [Multumesc tuturor celor care au citit o parte din trecutul meu. Va urma........]
duminică, 13 februarie 2011
Istoria se repeta.
Publicat de Like a vampire, you and me... la 14:06 0 comentarii
duminică, 30 ianuarie 2011
I LOVE YOU
"In fact I'm so happy for that boy who get married... I mean WTF boy, WHY? Can you see my tears?"
"I know is to late for saying this, but trust me... You can't do that !! Not yet, not now... please. I mean, why?" "I wish...I wish I never smile... I wish I never met... I wish I can make out my mind... I wish I can promise you one thing... I wish I can be that girl... I wish I can met another guy... I wish ... baby I wish... I wish I was... but I can't...."
I have 10 wishes now...
1) I wish I never met you... because once I finally met you, I loved you...
2) I wish I never smiled to you.
3) I wish can make correct choice.
4) I wish I can met another guy.
5) I wish I can be more beautiful and perfect just for you.
6) I wish I can make you smile every time when I look at you.
7) I wish you here.
8) I wish a happy life for you.
9) I wish my time back... because I fail a lot.
10) [ http://www.youtube.com/watch?v=naGHEXZiapw ] I wish you can hear this song.
Is not so important who I feel... or why... In fact I loss you once, twice... again and again... I know what you feel now... I know what you think now. I know it doesn't matter [it hurt] but is okay. I hope "someday you will a part of my days", you will make me smile... like always .
P.S. [ inspiratia suprema Rock City- I wish... "I always do, so don't go away, come back" .... Hope you like it]
Publicat de Like a vampire, you and me... la 08:03 0 comentarii
miercuri, 26 ianuarie 2011
Kid... It's over...
It's a love story. ♥
- Boy: I can’t believe you’re breaking up with me.
- Girl: Isn’t this what you wanted?
- Boy: Why the fuck would I want this?
- Girl: You don’t care.
- Boy: How do you know?
- Girl: …
- Boy: We were supposed to be forever. I’m not letting that go. I made you a promise.
- Girl: Some promises are meant to be broken.
- Boy: Forever to most people is impossible. I know we can make it possible. Forever you and me, forever us, forever together. I’m never leaving your side. I care about you more than anything else. I love you.
- Girl: I love you too.
- Boy: Then why won’t you stay with me?
- Girl: I will.
- Boy: What?
- Girl: I was expecting you to walk away like all the others. But you said exactly what I’ve always wanted someone to say to me. You care for me, and you keep your promises. I couldn’t ask for more. I don’t even know what to say, but that I-
- Boy: I love you too.
- Girl: :)
Publicat de Like a vampire, you and me... la 15:27 0 comentarii
I'm sorry.....
- Boy: I miss you.
- Girl: And so?
- Boy: I really did.
- Girl: K.
- Boy: I'm sorry.
- Girl: What for?
- Boy: For ignoring your efforts to communicate with me.
- Girl: Its OK. I got used to it, then I got tired, so I stopped trying and started forgetting.
- Boy: I..
- Boy: I...tried to forget about you, you see.
- Girl: ....
- Boy: Cause it tore me apart that we can never be...
- Girl: its OK.
- Boy: Why is it so OK?
- Girl: I got used to days hoping you'd be back, but then you never did. I started facing reality, and started to get a move on.
- Boy: Wait...am I too late?
- Girl: Too late for what?
- Boy: To court you?
- Girl: You know, I've always wanted to hear that from you. Back then, a year ago. But...I got used to only wishing for it..then realized it would never happen, so I stopped hoping.
- Boy: I'm really sorry, but dont worry, this time, I will make your wishes come true.
- Girl: Its my turn to say sorry. Time got into me. You've broken my heart already. I cant risk experiencing that again. :/ Thank you anyway. For communicating with me after a year of silence.
Publicat de Like a vampire, you and me... la 13:42 0 comentarii
I wish...
I want to be the girl who he thinks is the cutest. Not necessarily the “hottest” or the “prettiest”, but the cutest. Because hotness refers to the body, and God knows mine isn’t perfect. Pretty refers to the face, and I know plenty of girls prettier than me. But cuteness is referring to every imperfection that he loves. Every weird little habit. The funny little things that make me different from every other girl he could have. Like how I giggle constantly, I cry at almost everything, or the way my hair smells. All of the little things that he notices and adores. I want to be that girl.
Publicat de Like a vampire, you and me... la 13:24 0 comentarii
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Can I...?
"Doamne... Nu stiu cum as putea sa iti vorbesc in astfel de momente, nu stiu ce as putea sa-ti spun cand Tu... da Tu stii deja totul... Nu ai nevoie de detaliile mele hilare pentru a afla ceea ce simt, caci tu esti mereu cu mine? Dar atunci cum Doamne?... cum se poate ca Tu, cel care stii totul sa-mi oferi atat de putine? Oare exista vre-o scuza pentru asta Doamne? Eu sunt om, incapabil de magiile vietii... Nu'mi pot schimba soarta decat prin rugaciuni, dar Tu?...
Si totusi imi este frica sa te rog, sa-ti vorbesc... caci nu sunt multe de zis intr-un timp asa scurt ca acesta. As vrea sa-ti povestesc totul, sa te uimesc... dar Tu ai fost cel care m-a uimit mereu prin atotprezenta ta. Si atunci cum pot sa zambesc cand, ceea ce imi doresc eu cel mai mult nu se poate împlini? Nu sunt o blasfemica, nici decum. Sunt prinsa intre patru pereti albi gandindu-ma la vorbe marete pentru a at-i sporii convingerea in rugaciunea mea.
Si tiu... O vorba vechie spunea "Toate sunt de folos omului, dar nu toate sunt si de trebuinta. Asa ca alege ceea ce iti este de trebuinta si lasa ce este de folos". Dar oare cum pot gandii asa, cand lacrimiile nu mi s-au uscat inca pe obraji? Este imposibil. Sunt inca fetita aceea egoista, care regreta ultima dorinta pusa, dat fiinda implinirea ei a fost un eșec, iar acum... precum un copil prostut, ma arunc iar la picioarele tale... plangand.
Si ce iti poate cere un egoist? Te orbește cu plânsul lui, cu vorbe si promisiuni doar ca pentru a te apleca asupra lui. In astfel de momente sunt la fel... nu difer cu nimic de restul. Da, poate am reusit sa starnesc ura mai multora prin acest comportament, dar crede-ma... fuga nu este o solutie acum Doamne.
Si asa am facut... Am muncit, am alergat, am sperat, am visat si m-am... rugat. M-ai învățat sa plâng atunci când lucrurile bune se avântă în viata mea, dar mai presus de toate sa rad când ma scufund in mizerie. Si exact asa am facut. De ce? Pentru ca Tu erai mereu langa mine.
Asa ca nu vreau sa pierd. Ce? Credința.... Da, credința mea in Tine. Din nou blasfemica? Poate, sau doar un copil ale cărui vise nu au fost realizate.
Si ce inseamna credinta? Ce este acest termen aproape sters de catre uni eretici? Poate nimic, sau poate cunoastere. Da... A fii credincios, inseamna a cunoaste. Iar eu ce vreau? Sa cunosc? Printre miciile amanunte da... asta as vrea.
Dar Doamne... am refuzat la cunoastere in favoarea micilor mele capricii. La fel si Tu, ai refuzat capriciile mele, lăsându-ma sa plâng.
Si pentru ce m-am rugat doamne... Pentru ce am stiut ca tu poti face minuni, dar nu si minunile mele? Este hilar dar atunci cand plangeam, mereu imi spunei ca sunt lacrimi sincere. Dar daca au fost sincere... atunci cu ce am gresit? Asa ca am renuntat... am renuntat in a mai spera dupa 8 luni de zile... 8 luni in care nu stiam ce este de facut. dar timpul a mers mai departe... A trecut pe langa mine in toata splendoarea lui, lăsându-mi obrajii inca umezi.
Dar totusi ceva m-a facut sa zambesc. Acel ceva venise neanuntat... dar totusi m-a surprinsa cat de frumos imi schimba trairiile. Dar totusi nu puteam sa accept? De ce?
Nu am putut uita de toate promisiuniile pe care le facusemin zadar... Si simteam ca sunt tradata de propriiile sentimente... am refuzat sa ma mai rog...
Am refuzat sa-ti mai spun ceea ce simt, dar oricum Tu stiai deja... am refuzat at-ti mai cere ajutorul, caci oricum nu-l primeam... Dar acum Doamne... Acum, am nevoie de dorintele mele... realizate. Sau nu...
Am nevoie de sperantele mele inapoi... de visele mele realizate, de sprijin... dar Tu refuzi a ma auzii... Poate inca nu m-am trezit indeajuns sau poate copilul din mine nu a disparut.
Probabil asa va fii mereu.. Sau poate candva, intr-un decor murdar.... vei realiza ca ceea ce-ti ceream, era pe departe cel mai greu lucru.
Si da... Inca sper... Dar nu mai cred in trecut. Acum cred doar in viitor, in ceea ce va fii, si in lacrimiile viitoare.
Sunt sincere, dar nu vreau sa-mi neg promisiiuniile si rugiile... De ce? Pentru ca au fost din cele mai sincere.
Inca nu simt minicuna in ceea ce simt acum... Si daca as mintii, de ce plang atunci cand ma gandesc? Oare egoistii plang atunci cand sunt sinceri?... Eu cred ca nu.
Dar Tu nu ma vei auzi nici acum... Ma vei lasa sa te strig, sa sper, sa visez... Iar apoi imi vei luat totul... Iar eu iti voi multumii, cum s-a intamplat si in trecut.
Am nevoie de adevar, mai mult decat am nevoie de aer... Dar adevarul nu este altceva decat minciuna spusa intr-un alt ambalaj.
P.S. [Nu ma catalogati ca fiind blasfemica, sau ipocrita. Cateodata, viata iti da motive sa te indoiesti de propria ta existenta. Acesta este unul din ele. Am fost sincera in tot, asa ca nu catalogați adevarul, ca fiind blasfemie]
Publicat de Like a vampire, you and me... la 10:40 0 comentarii