I LOVE YOU

"In fact I'm so happy for that boy who get married... I mean WTF boy, WHY? Can you see my tears?"

"I know is to late for saying this, but trust me... You can't do that !! Not yet, not now... please. I mean, why?"  "I wish...I wish I never smile... I wish I never met... I wish I can make out my mind... I wish I can promise you one thing... I wish I can be that girl... I wish I can met another guy... I wish ... baby I wish... I wish I was... but I can't...."

I have 10 wishes now... 

1) I wish I never met you... because once I finally met you, I loved you...

2) I wish I never smiled to you.

3) I wish can make correct choice.

4) I wish I can met another guy.

5) I wish I can be more beautiful and perfect just for you.

6) I wish I can make you smile every time when I look at you.

7) I wish you here.

8) I wish a happy life for you.

9) I wish my time back... because I fail a lot.

10) [ http://www.youtube.com/watch?v=naGHEXZiapw ] I wish you can hear this song. 

Is not so important who I feel... or why... In fact I loss you once, twice... again and again... I know what you feel now... I know what you think now. I know it doesn't matter [it hurt] but is okay. I hope "someday you will a part of my days", you will make me smile... like always .

P.S. [ inspiratia suprema Rock City- I wish... "I always do, so don't go away, come back" .... Hope you like it]

Kid... It's over...

It's a love story. ♥

• Boy: I can’t believe you’re breaking up with me.
• Girl: Isn’t this what you wanted?
• Boy: Why the fuck would I want this?
• Girl: You don’t care.
• Boy: How do you know?
• Girl: …
• Boy: We were supposed to be forever. I’m not letting that go. I made you a promise.
• Girl: Some promises are meant to be broken.
• Boy: Forever to most people is impossible. I know we can make it possible. Forever you and me, forever us, forever together. I’m never leaving your side. I care about you more than anything else. I love you.
• Girl: I love you too.
• Boy: Then why won’t you stay with me?
• Girl: I will.
• Boy: What?
• Girl: I was expecting you to walk away like all the others. But you said exactly what I’ve always wanted someone to say to me. You care for me, and you keep your promises. I couldn’t ask for more. I don’t even know what to say, but that I-
• Boy: I love you too.
• Girl: :) 

I'm sorry.....

• Boy: I miss you.
• Girl: And so?
• Boy: I really did.
• Girl: K.
• Boy: I'm sorry.
• Girl: What for?
• Boy: For ignoring your efforts to communicate with me.
• Girl: Its OK. I got used to it, then I got tired, so I stopped trying and started forgetting.
• Boy: I..
• Boy: I...tried to forget about you, you see.
• Girl: ....
• Boy: Cause it tore me apart that we can never be...
• Girl: its OK.
• Boy: Why is it so OK?
• Girl: I got used to days hoping you'd be back, but then you never did. I started facing reality, and started to get a move on.
• Boy: Wait...am I too late?
• Girl: Too late for what?
• Boy: To court you?
• Girl: You know, I've always wanted to hear that from you. Back then, a year ago. But...I got used to only wishing for it..then realized it would never happen, so I stopped hoping.
• Boy: I'm really sorry, but dont worry, this time, I will make your wishes come true.
• Girl: Its my turn to say sorry. Time got into me. You've broken my heart already. I cant risk experiencing that again. :/ Thank you anyway. For communicating with me after a year of silence. 

I wish...

I want to be the girl who he thinks is the cutest. Not necessarily the “hottest” or the “prettiest”, but the cutest. Because hotness refers to the body, and God knows mine isn’t perfect. Pretty refers to the face, and I know plenty of girls prettier than me. But cuteness is referring to every imperfection that he loves. Every weird little habit. The funny little things that make me different from every other girl he could have. Like how I giggle constantly, I cry at almost everything, or the way my hair smells. All of the little things that he notices and adores. I want to be that girl.

That sup Love...

Can I...?

"Doamne... Nu stiu cum as putea sa iti vorbesc in astfel de momente, nu stiu ce as putea sa-ti spun cand Tu... da Tu stii deja totul... Nu ai nevoie de detaliile mele hilare pentru a afla ceea ce simt, caci tu esti mereu cu mine? Dar atunci cum Doamne?... cum se poate ca Tu, cel care stii totul sa-mi oferi atat de putine? Oare exista vre-o scuza pentru asta Doamne? Eu sunt om, incapabil de magiile vietii... Nu'mi pot schimba soarta decat prin rugaciuni, dar Tu?...
Si totusi imi este frica sa te rog, sa-ti vorbesc... caci nu sunt multe de zis intr-un timp asa scurt ca acesta. As vrea sa-ti povestesc totul, sa te uimesc... dar Tu ai fost cel care m-a uimit mereu prin atotprezenta ta. Si atunci cum pot sa zambesc cand, ceea ce imi doresc eu cel mai mult nu se poate împlini? Nu sunt o blasfemica, nici decum. Sunt prinsa intre patru pereti albi gandindu-ma la vorbe marete pentru a at-i sporii convingerea in rugaciunea mea.
Si tiu... O vorba vechie spunea "Toate sunt de folos omului, dar nu toate sunt si de trebuinta. Asa ca alege ceea ce iti este de trebuinta si lasa ce este de folos". Dar oare cum pot gandii asa, cand lacrimiile nu mi s-au uscat inca pe obraji? Este imposibil. Sunt inca fetita aceea egoista, care regreta ultima dorinta pusa, dat fiinda implinirea ei a fost un eșec, iar acum... precum un copil prostut, ma arunc iar la picioarele tale... plangand.
Si ce iti poate cere un egoist? Te orbește cu plânsul lui, cu vorbe si promisiuni doar ca pentru a te apleca asupra lui. In astfel de momente sunt la fel... nu difer cu nimic de restul. Da, poate am reusit sa starnesc ura mai multora prin acest comportament, dar crede-ma... fuga nu este o solutie acum Doamne.

As vrea sa vorbesc, dar inca tac... Te strig, dar parca vorbele mele, nu ajung la Tine... apoi plang. Am ajuns sa vars sute de lacrimi pentru o cauza deja pierduta. Dar nu vreau sa renunt... țin minte o vorba cere mi-a fot spusa atunci cand, viata mea se duce in jos. "Do your best and live the rest to God" .
Si asa am facut... Am muncit, am alergat, am sperat, am visat si m-am... rugat. M-ai învățat sa plâng atunci când lucrurile bune se avântă în viata mea, dar mai presus de toate sa rad când ma scufund in mizerie. Si exact asa am facut. De ce? Pentru ca Tu erai mereu langa mine.
Asa ca nu vreau sa pierd. Ce? Credința.... Da, credința mea in Tine. Din nou blasfemica? Poate, sau doar un copil ale cărui vise nu au fost realizate.
Si ce inseamna credinta? Ce este acest termen aproape sters de catre uni eretici? Poate nimic, sau poate cunoastere. Da... A fii credincios, inseamna a cunoaste. Iar eu ce vreau? Sa cunosc? Printre miciile amanunte da... asta as vrea.
Dar Doamne... am refuzat la cunoastere in favoarea micilor mele capricii. La fel si Tu, ai refuzat capriciile mele, lăsându-ma sa plâng.
Si pentru ce m-am rugat doamne... Pentru ce am stiut ca tu poti face minuni, dar nu si minunile mele? Este hilar dar atunci cand plangeam, mereu imi spunei ca sunt lacrimi sincere. Dar daca au fost sincere... atunci cu ce am gresit? Asa ca am renuntat... am renuntat in a mai spera dupa 8 luni de zile... 8 luni in care nu stiam ce este de facut. dar timpul a mers mai departe... A trecut pe langa mine in toata splendoarea lui, lăsându-mi obrajii inca umezi.
Dar totusi ceva m-a facut sa zambesc. Acel ceva venise neanuntat... dar totusi m-a surprinsa cat de frumos imi schimba trairiile. Dar totusi nu puteam sa accept? De ce?
Nu am putut uita de toate promisiuniile pe care le facusemin zadar... Si simteam ca sunt tradata de propriiile sentimente... am refuzat sa ma mai rog...
Am refuzat sa-ti mai spun ceea ce simt, dar oricum Tu stiai deja... am refuzat at-ti mai cere ajutorul, caci oricum nu-l primeam... Dar acum Doamne... Acum, am nevoie de dorintele mele... realizate. Sau nu...
Am nevoie de sperantele mele inapoi... de visele mele realizate, de sprijin... dar Tu refuzi a ma auzii... Poate inca nu m-am trezit indeajuns sau poate copilul din mine nu a disparut.
Probabil asa va fii mereu.. Sau poate candva, intr-un decor murdar.... vei realiza ca ceea ce-ti ceream, era pe departe cel mai greu lucru.
Si da... Inca sper... Dar nu mai cred in trecut. Acum cred doar in viitor, in ceea ce va fii, si in lacrimiile viitoare.
Sunt sincere, dar nu vreau sa-mi neg promisiiuniile si rugiile... De ce? Pentru ca au fost din cele mai sincere.
Inca nu simt minicuna in ceea ce simt acum... Si daca as mintii, de ce plang atunci cand ma gandesc? Oare egoistii plang atunci cand sunt sinceri?... Eu cred ca nu.
Dar Tu nu ma vei auzi nici acum... Ma vei lasa sa te strig, sa sper, sa visez... Iar apoi imi vei luat totul... Iar eu iti voi multumii, cum s-a intamplat si in trecut.
Am nevoie de adevar, mai mult decat am nevoie de aer... Dar adevarul nu este altceva decat minciuna spusa intr-un alt ambalaj.

P.S. [Nu ma catalogati ca fiind blasfemica, sau ipocrita. Cateodata, viata iti da motive sa te indoiesti de propria ta existenta. Acesta este unul din ele. Am fost sincera in tot, asa ca nu catalogați adevarul, ca fiind blasfemie]

Whatever call a rose...

When I saw you, for the firs time, my heart was frozen... I don't know why, maybe I was shy, confuse and... just a little bit stupid... But in time, you gived me all your love... And you always was with me, next to me, loving me.
I know, now is to late for telling you how I feel but I wanna say one thing babe. I love you like I always do. Be happy, smile, forgive me. Someday you'll finde some better then me, you know... Someone who loves you more then you know. So live me... don't look back. I know is hard, but is better.
Some of my favourite poem of W. Shakespeare is "Romeo and Juliet". Don't know why, right love? Because when I read that "story" I'm thinking of you... At your lovely smile, beautiful eyes, and sweety embrace. And I was so stupid, because I let you run away.
But it's okay now. I don't wanna see you sad. You need more happiness in your life, not me. I don't desirve you anymore.
By the way... time passing by... and I find someone new... Someone who loves me... I think. And I love him. More then he even know. '
Whatever, I know you can't forget me, or you don't want this. But if you really love me... run away.
So, whatever call a rose, is a rose anyways. She smell as sweet...

Written by Ryan C.

I wonder where you are.
And what you’ve written so far .
Your life story is an enchantment to me
In knowing I will someday be part of it .
You don’t know who I am .  Or where I am .
It could be a long time before you find out .
These city lights may never shine your way .
Your symphony might lay unwritten; and your song left silent .
But I will be a blessed man to earn the honor of making you smile .
I’ll live for you before you know it .
The sun won’t ever set on my virtue .
All I have is enough time to improve myself
And ultimately rival the horizon of your elegance .
These days will inevitably become the past .
And we’ll sit and talk about them sometime .
By then, any memories of days when you felt lonely will disperse .
Because you’ll know even then, I was out here .
Working hard to somehow .  someday .  gain the unfailing ability
To promise you happiness before you know it .
You’ll be a part of my life before you realize I’m even living .
I have faith that you exist .  You’re here in my reality somewhere .
And I know I won’t be imagining you forever .
You’re going to be wonderful .
So I need to be that, too .
I can’t paint your picture .  Or assemble your image .
Your existence shatters the capacity of my expectations
And I couldn’t even compose a fiction beyond your marvel
If I had an infinite power of boundless exaggeration .
You’re going to change what I believe in life and love .
And what I believe I love about life .
Regardless of how I prepare, I don’t think I’ll ever truly be ready
For that first moment your eyes strike me frozen .
Truly, that will be both the defeat and victory of my spirit .
I’ll have to find a thousand new ways to express myself .
You’ll have me frequently distracted, disoriented, and speechless .
But never regretful to find myself that way .
I used to think that I’d be able to write the most captivating poem
About you .  After I know you better .

However, once I finally meet you, I doubt I’ll write anything .
Because everything about you, will be beautifully unexplainable .
So I’m going to spend my time writing for you now .
Until these words grow to fail in value .
At the mercy of your truth .

I need you, now

Lead me to the cross...

Este amuzant cum, o gluma despre un criminal, are o mie de vizualizari, iar... o vorba celebra despre Dumnezeu doar 2 urmaritori. Si ne mai numim oameni?
Dar oare ce sunt aceste creaturi "mirifice" ale infinitului? Nimic... decat dovada pura a lacomiei si satirei. Unii distrug iar ceilalti lupta pentru aparare... Il iubim pe Dumnezeu dar totusi devastam creatiile lui? Atunci aceasta este dragoste? Nu...
Si daca vreodata vei fii intrebat "ce sunt oamenii" ai grija ce raspunzi, analizand atat margiiniile complexe ale omenirii cat si frumusetea gandirii.

Gandirea mea? Cuvintele nu sunt altceva decat simple ornamente ale comportamentului. Ne contrazicem. Acceptam cea mai simpla formula de adresare, excludem posibile informai vitale, negandu-ne existenta... dar mai presus de toate, dezagreeam lumea in care traim. Dar oare nu uitam ceva? Traim separat de orice farama de adevar. Ascultam si primim informatiile gata sortate, selectate... false.
Ce este informatia? Nimic altceva decat minicuna contrastanta a omenirii. Un proverb vechi zicea "Ochii deschiși realizeaza minciunile" , oare noi cunoastem vechile învățături, pe care stramosii nostri, le pretuiesc cu atata râvna?
Deci, ce este lumea? Si ce suntem noi? Tristețe sau minciuna?

"Si plangem si radem pe-acelasi obraz…. Caci viata ne-aduce mereu impreuna… Chiar daca nu stim sa traim decat in minciuna. Am fost si vom fii cu aceasi tristeti. Caci lacrima inca nu s-a uscat. Mai avem de asteptat, intre minutul acesta si celalalt. Vom ramane, am fost si am ramas. Un om fara pic de minciuna, caci viata… viata nu-i decat ce-a fost lasat…. Intre realitate si ura.
Zambeste si uita… Traieste suspinand… tristetea o poarta mereu razand… pe chip, pe trup, si minte-a ti-o ascunde… de tot ce-a fost si a trecut razand, pe langa al tau chip dulce.  Murim si traim sub acelasi mormant, purtam haina prea dulce… Din neam n-a ramas decat un copil, sa strige “NU PLANGE!”.
Fii om, fii iubit, traieste p-un chip diferit. Si spera, si razi… caci ale tale slugi vor pleca… atunci sa-ti aduci aminte cu-adevarat de datoia ta."

Viata ne ofera cele mai scumpe comorii ale ei, daruri ascunse si inca nedescoperite. Oamenii nu sunt rai, nu sunt cruzi, nu sunt dusmanii nostrii... Intr-o zii vei intelege, ce ascunde cu adevarat universul.










P.S [Am scris acestea pentru a va demonstra ca, toti suntem exact la fel. Nimic nu conteaza, poate doar sentimentele sincere.... Asa ca ai grija de inima ta si de pura omenire]

Miros de fum... Parfum in nas...

Si fug, alerg, merg departe... si stau, ma opresc in noapte... de ce stelele se incapataneaza si imi incetosaza privirea tocmai acum?... Si iar alerg, ma-mpiedic si cad. Injur. Era o piatra... Ma uit in spate... nimic... ma ridic... iar alerg... si iarăși pic... Oh hell no... why me?... why now?...
Si strig si nimeni nu m-aude... si tac.... si toti vorbesc... e bine... e foarte bine...  ascult- ascult- ascult... but stop this game... or not... I like it... Din nou... iar... toti vorbesc doar eu tac...  rad si glumesc si... OMG shut up!...
Acum eu stau- ei alearga... eu rad- ei plang... eu visez- ei sunt realisti... Realitate... Why?... Nothing in this world is not real... but you don't see that... too sad... Te lovesti de acel zid imvizibil din fata ta, si o numesti realitate. Te uiti la ireal si ii spui realitate.  Te uiti pe fereastra vezi o pasare, doua, trei si spui... realitate... really?... Everythnig in this world is soooo real?... not real baby... not all.
Look at me. I'm real, you are real, but this... this imaginary flower is real?... No... Is real because I want that, but in fact is so.... dead...
And this... yeah this.... iubesti totul dar de fapt nu iubesti nimic.... Ai aflta de ei si acum infloresti caci te crezi inuman... hahahaha... sooooo funny baby... dar eu stiam. Stiam ca asa se va intampla. Cei care merita sunt pierduti in fum iar altii-n parfum... What a fuck!...
Si acum e ireal... doar un basm in care fumul ti-e parfum... why?... oky,..stai un minut... asa... acum vorbeste... dar nu... mai bine taci... de ce?... pentru ca sa vreau eu... ba nu... acuma canta?... stii ce?... nu-mi pasa... Nu sunt la fel ca realitatea ta, a nimanui...

Si da.... ma simt uman dar nu real... si zbor si rad si tac si cant si plang si fug si stau si sunt doar eu... o ireala intr-o lume asa vulgara... why?... beacuse in this world I'm the real key...
 Sunt real, un fals, o gluma, un basm, un drog, un antidot, o bautura si... un fum... Da... un fum... sunt doar eu. Si nu sunt ca voi. De ce?.. Pentru ca eu vad altfel realitatea. Realitatea mea nu e ca a voastră....
Sper si cant... eu tac- acum nu-mi pasa... de ce?... realitatea mea e un parfum... in schimb a ta... s-a transformat in fum...
Miros de fum, parfum in nas... chiar crezi c-ar trebui sa pleci... si eu sa te las?... Mai gandeste-te la asta bine?...



P.S [Is for a little boy, who changed my all life. Cu toate ca nu va intelege nimic, căci e din America <3]

Beautiful.... Yeah I'm ready let's go !

Remeber...I count it all as loss...

"Kid, if you're still afraid then you'll do it bad. Don't cry all night after you commit a crime. Stay true to you, do what you wanna do. Take your style, make your mind... be yourself and goin' wild. Don't be shy, ask me why?... Fuck yourself and say goodbye. Shot your mind, push the time... Drinkin' after say byebye."  Probabil asta ar trebui sa scrie pe oglinda ta in baie, atunci cand te trezesti dimineata. De ce? Sa zambesti, sa uiti ca este luni, sa renunti la tristete... sa traiesti vesel, amuzat.
Si daca nu, atunci cere o Tequila cu sare, danseaza, razi apoi adormi din nou... De un singurl lucruu sa fii sigur. Orice ai scire, preietnii iti vor fii mereu alaturi.


"That's all because of you... baby you... you're my obsession. Make my down-down.. Give me love-love. Still asleep..."

 "Remeber... I count it all as loss... Don't wanna be a shadow without you, don't wanna be a puppet. Lay me down, lay me to myself... or lay me to the cross. Break me to someone new, say then "I love you"... You have show me your love... But you've won my heart... Now I can... I can singin' about beauty... b'coz I'm laying at the foot of the cross."

"Eu cand vreu sa fluier fluier, si nimeni nu ma poate opri. oricat de mult as fii scufundata in mizerie, raman mereu cu, capul sus."











P.S [Sunt lucruri pe care le simti... le traiesti... vrei sa le spui, dar nu ai curajul... sunt mici fragmente, la care m-am gandit atunci cand greul incepea sa ma apese. Be you kimioana beautiful]

Remember... Dead is not a reason

Move to LONDON

Si asa incepe tot... La inceput mama vine bucuroasa si spune "Ne mutam". Fata se uita urat si intreaba aproape necurioasa "unde?" ... raspunsul vine destul de rapid, cu o nuanta de binecuvantare si mult prea multa veselie "In Londra"... Atunci totul se prabuseste... Incepi sa plangi fara at-i da seama, te balbai, razi ironic si dupa... tipi.
Prea tarziu ar spune unii, mult prea tarziu. Ce rost mai are sa te zbati? Dar totusi continuii.. Stii ca e ceva aici... pentru care merita sa te lupti. Cine? Prietenii. Pe care nu-i vei gasii niciunde.. ei au fost mereu langa tine, au avut grija de tine, te-au ridicat atunci cand ai fost jos... iar tu ii lasi acum singuri.
Atunci plagi mai tare... Ironia dispare luandu-i locul sarcasmul... Nu vrei sa pleci, dar vocea rece a tatalui care spune poruncitor "este totul aranjat" te darama de tot. Nu vrei sa intrebi cand, nu ai curaj... dar raspunsul vine neanuntat :"te lasam sa invetia anul asta aici.. sa-l termini".
Si te prabusesti din nou. Podeaua pare moale in comparatie cu vestea ce ti-a fost data. Esti in transa. Nu mai deduci nimic. Stii un singur lucruu... nu mai ai aer de la lacrimi... te ineci.
Ajungi acasa si vrobesti cu ei. Prietenii tai. Hilar, asa pareau la inceput. Nu vrei sa le spui, nici decum... nu vrei sa-i vezi tristi.. ii lasi sa se mai bucure cat inca ma pot. Dar totusi nu mai poti sa tii in tine si lasi lucruriile sa curga de la sine. Apoi, dupa un moment nimeni nu mai spune nimic.
Oare de ce? Nu stii. Esti prea departe pentru a realiza... dar dupa cateva minute... astepti- astepti- astepti.. nimic... Sau poate... Prima reactie?. Te cearta. Ca nu le-ai spus, ca ii parasesti, ca i-ai mintit. Apoi-te ignora si devin ironici cand tu, ai nevoie mult mai mult de sprijinul lor... La ce te poti gandi acum? La ce?
Ai plans pentru nimic o zii intreaga, nu ai facut nimic inafara de a-ti varsa lacrimiile pentru ei... te-ai gandit la ei, cum se distreaza intr-o zi frumoasa fara tine si cum asa o sa fie de aici inainte... iar ei te ignora. Da... au spus decat trei cuvinte, care... nu stii sigur daca le-a soptit inima sau mintea. Dar nu-ti mai pasa. Acum iti pierzi timpul mintinu-te ca va fii bine.. si te gandesti ca ai plans pentru nimic.
De ce nimic? Te-au lasat, recunoaste... Atunci cand ai avut nevoie de ei au plecat... Uite-ti peietenii la care tii atat de mult, prieveste-i... esti sigura ca merita? Vroiai sa le fie bine, sa nu-i faci sa sufere, dar ei te-au intristat mai mult decat erai de fapt. Hilar...
Poate e mai bine asa... te-au lasat sa pleci mai usor, mai rapid si mai liber... Ti-au aratat ca nu le pasa. Si daca le pasa, acel sentiment nu-ti era rezervat tie.
Asculta-ma acum... Sterge-ti lacrimiile. Nu mai plange. Priveste in jur si spune pentru ce plangi? Ai motive? Multumeste-le din suflet pentru ca te fac sa suferi prin indiferenta... fii si tu la fel. E un nou inceput...
Iar plangi? De ce? Gandeste-te... Daca le pasa, luptau mai mult sa te convinga a ramane, decat sa te alunge in cel mai oribil mod.... Remember... Preitenii adevarati nu te lasa la nevoie... Tu cum esti?

America... La doar 16 ani [realitatea]

Costy Randy mi-a placut comentul tau, m-ai facut sa vad ce era evident, ca in antipatia mea fata de america mai sunt si oameni de treaba pe acolo, si iti raman dator pentru asta, ma intreb ce parere ar avea un americand despre articolul ala, din pacate nu prea le am cu tradusul sa citeasca si unu de-al lor ...

Roselline Hamillton ar fii foarte enervati daca ar citii... americanii nu suporta sa fie insultati si mai ales de un roman... orgolilul lor este mult prea mare... dar nu toti insa... poate untii ti-ar multumii pt ca in sfarsit cineva le deschide ochii spunandu-le cu ce gresesc.

Costy Randy cat te invidiez, plimbandu-te prin alte tari patrunzi si in cultura lor si astfel poti compara mai bine ...

Roselline Hamillton intradevar... vezi multe lucruri, dar cand ajungi inapoi in tara realizezi ca tot mai frumoasa e romania... NUsh de ce... are un farmec aparte. Ceva, de care nici o tara nu dispune  

Costy Randy ai ajuns sa vezi ceea ce multi romani nu vad despre tara asta, daca mergi pe strada si intrebi pe strada, la intamplare, o sa auzi numai lucruri rele...

Roselline Hamillton

asta pentru ca noi vedem partea negativa... niciodata nu o sa zicem ceva frumos de tara asta, iar acest lucru este datorat oameniilor care se afla acolo sus si ne conduc, nici decum din cauza peisajului mirific, si al multor alte lucrurii p...e care, doar noi le detinem... Daca suntem asa de rai, de ce Americanii si restul oameniilor de pe glob ramnesc la micuta noastra tara....
Sa fim seriosi, nu suntem rai sau cum singuri ne jignim... Suntem o poputaie frumoasa si civilizata, onesta si sincera, care dispune de o tara minunata... numai ca avem un singur defect... Ne place sa ne distrugem singuri.

Costy Randy

stau si ma intreb de ce suntem asa negativisti, ce ne orbeste asa rau incat nu mai vedem cat de frumoasa e tara noastra, oare trebuie sa plecam toti din tara sa vedem asta ...
hey, fa-ti si tu blog, cred ca te-ai descurca de minune, si esti ...mult mai deschisa decat multi romani, poate si decat mine, pentru ca ai experienta strainatatii in plus, ai putea incepe postand conversatia noastra de aici, ar fi interesanta de citit, ar creea intrebari pentru cei ce ar citi, poate am trezi cativa ...

Roselline Hamillton

am avut un blog... dar m-m certat cu un aiat din america, m-a rugat sa-i dau ceea ce am scris eu iar eu am vrut sa fiu platit... eroarea mea nu am stiut cu cine am d aface.. baiatul era un haker formidabil asa ca mi-a furat blogul fara nici... un regret... asa ca am pierdut tot ce am scris...
rumyx.bloguest.com mi se pare ca era