Si asa incepe tot... La inceput mama vine bucuroasa si spune "Ne mutam". Fata se uita urat si intreaba aproape necurioasa "unde?" ... raspunsul vine destul de rapid, cu o nuanta de binecuvantare si mult prea multa veselie "In Londra"... Atunci totul se prabuseste... Incepi sa plangi fara at-i da seama, te balbai, razi ironic si dupa... tipi.
Prea tarziu ar spune unii, mult prea tarziu. Ce rost mai are sa te zbati? Dar totusi continuii.. Stii ca e ceva aici... pentru care merita sa te lupti. Cine? Prietenii. Pe care nu-i vei gasii niciunde.. ei au fost mereu langa tine, au avut grija de tine, te-au ridicat atunci cand ai fost jos... iar tu ii lasi acum singuri.
Atunci plagi mai tare... Ironia dispare luandu-i locul sarcasmul... Nu vrei sa pleci, dar vocea rece a tatalui care spune poruncitor "este totul aranjat" te darama de tot. Nu vrei sa intrebi cand, nu ai curaj... dar raspunsul vine neanuntat :"te lasam sa invetia anul asta aici.. sa-l termini".
Si te prabusesti din nou. Podeaua pare moale in comparatie cu vestea ce ti-a fost data. Esti in transa. Nu mai deduci nimic. Stii un singur lucruu... nu mai ai aer de la lacrimi... te ineci.
Ajungi acasa si vrobesti cu ei. Prietenii tai. Hilar, asa pareau la inceput. Nu vrei sa le spui, nici decum... nu vrei sa-i vezi tristi.. ii lasi sa se mai bucure cat inca ma pot. Dar totusi nu mai poti sa tii in tine si lasi lucruriile sa curga de la sine. Apoi, dupa un moment nimeni nu mai spune nimic.
Oare de ce? Nu stii. Esti prea departe pentru a realiza... dar dupa cateva minute... astepti- astepti- astepti.. nimic... Sau poate... Prima reactie?. Te cearta. Ca nu le-ai spus, ca ii parasesti, ca i-ai mintit. Apoi-te ignora si devin ironici cand tu, ai nevoie mult mai mult de sprijinul lor... La ce te poti gandi acum? La ce?
Ai plans pentru nimic o zii intreaga, nu ai facut nimic inafara de a-ti varsa lacrimiile pentru ei... te-ai gandit la ei, cum se distreaza intr-o zi frumoasa fara tine si cum asa o sa fie de aici inainte... iar ei te ignora. Da... au spus decat trei cuvinte, care... nu stii sigur daca le-a soptit inima sau mintea. Dar nu-ti mai pasa. Acum iti pierzi timpul mintinu-te ca va fii bine.. si te gandesti ca ai plans pentru nimic.
De ce nimic? Te-au lasat, recunoaste... Atunci cand ai avut nevoie de ei au plecat... Uite-ti peietenii la care tii atat de mult, prieveste-i... esti sigura ca merita? Vroiai sa le fie bine, sa nu-i faci sa sufere, dar ei te-au intristat mai mult decat erai de fapt. Hilar...
Poate e mai bine asa... te-au lasat sa pleci mai usor, mai rapid si mai liber... Ti-au aratat ca nu le pasa. Si daca le pasa, acel sentiment nu-ti era rezervat tie.
Asculta-ma acum... Sterge-ti lacrimiile. Nu mai plange. Priveste in jur si spune pentru ce plangi? Ai motive? Multumeste-le din suflet pentru ca te fac sa suferi prin indiferenta... fii si tu la fel. E un nou inceput...
Iar plangi? De ce? Gandeste-te... Daca le pasa, luptau mai mult sa te convinga a ramane, decat sa te alunge in cel mai oribil mod.... Remember... Preitenii adevarati nu te lasa la nevoie... Tu cum esti?
duminică, 16 ianuarie 2011
Move to LONDON
Publicat de Like a vampire, you and me... la 14:46
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
bullshit...te iubesc si nu vreau sa pleci!
si inca am o nevoie nebuna de tine.
Postarea ta e geniala Roselline Hamillton...mi-as dori si eu sa am talentul tau (dar sunt sigura ca daca ti-as zice asta mi-ai rade in fata si mi-ai zice ca nu ai deloc talent, deci in concluzi tu mi-ai spune indirect, ca sunt o falsa pentru ca te mint, deci nu o sa iti spun ca ai talent, as parea mincinoasa). Se intampla sa ii cunosc pe prietenii tai, poate si pe prietena ta cea mai buna acea fata,Layla Robertson care in ultimele 2-3 ore s-a inecat in lacrimi si sange (stiu ca e ciudat, dar poate ca problemele ei de sanatate sunt mai grave decat par, dar asta e un lucru minor). Se intampla sa stiu ca aceasta fata (neimportanta din pucutul meu de vedere) nu e genul de persoana care sa planga, iar acum se intampla asta (asta clar e un semn ca nu ii pasa). Stii ce nu inteleg eu? Te plangi ca te muti in Londra, dar nu ar trebui sa faci asta, am auzit ca vrei sa devi model, deci e o oportunitate pentru tine, Londra e un oras minunt, daca prietenilor tai nu le pasa de tine spune-mi atunci de ce au plans atata timp atatea persoane si tu ce ai zis? "for nothing... I'm not so importnat sooo... anyways... I'll say you goodbye... Time to go... Walkin' alone on the streets <3" astea sunt cuvintele tele, inca odata ii numesti pe cei din jurul tau mincinosi, ei tin atat de mult la tine dar nu poti sa vezi asta, te preocupa altceva: cine ar mai avea curaj sa iti zica sa nu placi? asta nu ar da dovada de egoism din parta lor, pana la urma vad ca parintii tai chiar vor acolo, deci cine sunt ei sa iti spuna ce sa faci si ce sa nu faci? pana la urma tu mereu faci cum vrei tu. dai vina pe ei ca nu au spus nimic, dar ce ei hotarasc daca e sa ramani in tara sau nu? e si decizia ta, invata sa te gandesti si la alegerea ta, nu nuami a altor, esti o fiinta umana si Dumnezeu ti-a daruit libertatea, dar nu vrei sa o folosesti, nici pentru tine, nici pentru nimeni...Ce altceva as mai putea sa zic? Ca prietenii pe care ii aveai la 6 ani erau cei mai buni? Asa si e! Deci baby girl, don't cry just smile...In orice lucru rau e si unul bun, daca nu ai curaj sa lupti pentru ce vrei, atunci nu da vina pe altii ca nu au ales ei pentru tine. D
[Nu ai vrut sa iesi azi cu noi...ai zis ca te duci la Pitesti...ce ar fi trebuit sa fac? Scuze dar nu pot citi gandurile, va trebui sa imi spui tu ce simti, pana la uram e vorba de inima ta, nu de a altora.]
Nu-ti spun cum am reactionat la postarea asta ca ai rade de mine, tu si celalti care vor citi, prietenii sunt sa te sustina la greu, doar aceia sunt prieteni, desigur ca o sa le fie dor de tine, dar tii legatura si ramai in inimile lor, despre mine, inca nu am apucat sa te vad fata in fata, sper sa apuc sa te vad pana pleci, vreau sa ma faci sa-mi fie dor de tine, cat despre mutat ... un sfarsit inseamna un nou inceput >:D<
Esti rea :( .. Te iubesc jur .. si nu o spun la misto .. Ai devenit intr'un timp asa scurt una dintre prietenele mele cele mai bune .. Si acum trebuie sa pleci .. Crezi ca daca as putea face ceva sa ramai nu as face :( .. M'am saturat sa imi pierd prietenii .. Asta nu e corect .. Dar ce sa mai spun .. Viata nu e corecta .. Nimic nu e corect ..
Vreau sa fii constienta ca te iubesc enorm .. Si crede'ma ca aseara cand mi'a spus Lavi am crezut ca e o gluma .. Si vroiam sa te bat :| .. Dar cand mi'am dat seama ca e adevarat am inceput sa plang .. Asa .. fara sa gandesc .. si nu usor .. cu suspine .. si nu mi se pare corect sa ne tratezi asa:( ..
Intelege ca te iubim enorm si ca daca noi am avea puterea sa ii impiedicam pe ai tai sa te ia cu ei am face'o .. Dar nu avem nici o putere in fata lor :( .. Ei sunt parintii tai .. Noi doar prietenele tale care te adoram ..
Si mai gandeste'te la ceva .. Ai norocul sa stii ca vei pleca .. Deci sper .. Sa ne bucuram de timpul ramas .. Si sa profitam la maxim .. Si sa stii ca noi iti suntem alaturi .. Cu orice :x
sa nu te mai aud ca miorlai !!!
Trimiteți un comentariu